file de poveste(2)

...si cum in viata lucrurile se intampla dupa zicala nu-i pentru cine se potriveste, ci pentru cine se nimereste, cele doua dame se reintalnesc spre a-si  povesti noutatile.

Un aer primavaratic le invaluia buclele blonde. O dimineata placuta, senina, cu un soare bland ce le mangaia strengareste chipurile tinere.

Cu ochii pierduti intr-un amalgam de intrebari, dar pastrand o sclipire ciudata, incantare parca, dar si teama, femeia cu zambet sagalnic , deschizandu-si umbreluta, se intoarse catre prietena ei si, cu un suras inocent, ii spuse:
- Am cunoscut un barbat, si se opreste, ca si cum nici n-ar mai trebui sa adauge altceva, spusese totul, de fapt, dar cum prietena ei se uita mirata, neintelegand ce vrea sa spuna, se hotari sa-i povesteasca.
Am avut un weekend plin de evenimente placute, neasteptate si am cunoscut un barbat, repeta ea, surazand catre femeia de alaturi care incepuse sa inteleaga sensul vorbelor ei. Un francez, venit parca din alta lume, coborat din curtea de la Versailles, si-a parasit alaiul si s-a oprit la mine, tandru, afectuos, aproape ce-mi doream, desi i se dusese vestea ca ar fi un superficial si un flusturatic...dar pana acum pare rupt din carti, ireal si totusi am petrecut doua zile dragute, aproape  minunate cu el.
-Eiii, dar asta e foarte bine! ma bucur mult ca tot ce s-a intamplat in ultima vreme e de bun augur.
-Daa...si totusi, totusi, desi a avut un comportament extraordinar, nu ma simt indragostita...adica starea aia..stii tu, starea aia care iti aduce fluturi in stomac, visare si....
- Probabil pentru ca s-au petrecut toate foarte repede, iesiri in fiecare seara, cu el, cu fetele, apoi iar cu el, au fost zilele prea pline si n-ai avut timp sa intelegi ce se intampla cu tine...si oricum, inca e prea devreme sa te pronunti...acum e doar incantare, mai incolo incantarea poate deveni indragosteala sau ...nimic, adauga surazand femeia cu privire linistita.
- Da, ai si tu dreptate, dar parca m-as fi asteptat sa ma simt altfel, sa zburd, sa zbor, sa ...nu stiu, sa ma manifest cumva diferit decat pana acum...si totusi, uite-ma cat sunt de calma.
- E doar o parere, draga mea, poate ca ar fi bine sa te uiti in oglinda, ti-ai pus un fard nou azi sau ce vad eu e o sclipire naturala? adauga bland prietena ei. Iti lucesc ochii, e semn bun, crede-ma. Ai intalnit numai barbati nedemni pana acum si ti-ai pierdut increderea in ei, poate ca acesta merita o sansa, dar...cu vigilenta...
-Vom vedea, raspunse sceptic femeia cu zambet sagalnic, vom vedea, draga mea, daca el mi se potriveste sau nu. Iti multumesc ca esti aici. Vom vedea...

va urma

sursa foto :  galerie.liternet.ro/albume/modafemininala1900...

il faut toujours un perdant

je sais...
en amour il faut toujours un perdant,
j'ai eu la chance de gagner souvent...
je t'ai perdue, pourtant...

poveste

Parfum placut de tigara de foi si cafea.
Doua dame bine sorb cu nesat din cestile maronii si isi zambesc. S-au intalnit dis-de-dimineata sa discute serios despre o problema spinoasa care o rascolise toata noaptea pe una dintre ele.
-Bine, draga mea, dar cum a putut sa-ti faca una ca asta? Ca si cum ti-ar fi aruncat un avertisment care poate deveni oricand o invitatie la duel, spune zambind, cea care parea mai linistita.
-Ei, nu stiu, nu stiu ce sa mai cred, dar uite ca ea mi-a spus-o direct, fara sa-i pese, ca ar trebui sa stau deoparte, ca el e indragostit si nu sunt eu aia, ci altcineva.
-Pai si atunci el de ce a tot stat la povesti cu tine toata saptamana, apoi a vrut sa te cunoasca...ca indragosteala te cam tine ocupat si mental si sufleteste, nu mai ai nici ochi, nici urechi pentru alt fel de socializare, cel putin nu atunci cand esti la inceputul relatiei.
-Ei, vom vedea ce va urma, sunt curioasa cine-i preafericita, raspunde sagalnic cealalta femeie.
S-a tot gandit de ce oare e lumea asta intoarsa cu susu-n jos, pana si relatia barbat-femeie nu mai e una normala, femeia a preluat rolul de vanator si uite, chiar e dispusa sa faca orice numai sa-si inlature orice posibila concurenta. Barbatul a devenit un scop pentru unele femei si, culmea, ele chiar se si pricep sa convinga, trecand peste selectia naturala care implica acea chimie imposibil de descifrat dintre un barbat si femeia lui.
Convinsa ca lucrurile se vor aseza de la sine, intr-un mod firesc, femeia cu zambet sagalnic continua:
-Ma gandesc ca in viata asta nu merita gandurile mele decat o singura persoana: acela care va sti sa ma duca acolo unde numai imaginatia poate ajunge, care va lua din realitate o bucata si o va transforma, modeland-o in lumea noastra, chiar daca pare naiv, iluzoriu si imposibil, barbatii, daca vor, pot face o femeie sa zambeasca din suflet si cu suflet, asa ca prefer sa fiu in continuare femeie si sa ma las cucerita...asta e normalul meu.

 va urma

sursa foto :  galerie.liternet.ro/albume/modafemininala1900...

criza. punct. o luam de la capat

Am lecturat deunazi un articol interesant care mi-a confirmat concluzia la care ajunsesem, analizand cu mintea unui om simplu, fauritor la uzina capitalista a zilelor noastre ( ca voi toti, de altfel, cei din sectorul privat) ca, de fapt, criza asta care s-a abatut si asupra noastra, e un semnal de alarma ca lucrurile pe aici pe la noi nu stateau asa cum trebuia, asa cum era normal...adicatelea erau cam exagerate.

Cele cateva decenii petrecute in comunism ne-au privat de multe.
Capitalismul care ne-a invadat dupa, a fost prost adoptat de un popor care, tinut in gratii atata vreme, nu-si stia limitele, nu gandea echilibrat si nu avea simtul masurii...
De la o amarata de alimentara, cu rafturi goale, tainuind carnea, laptele si ouale ca si cum ar fi fost secrete nationale la care nu se putea accede decat cu greu, deodata, s-au itit nenumaratele malluri, supermarketuri si hipermarketuri care te imbie cu de toate...ce daca nu ai destui bani ca sa-ti iei o plasma?..ai acces la creditare, pt ca azi trebuie sa consumi, iti ajunge cat ai stat si te-ai uitat la rafturile goale din alimentara unde se gasea mereu doar guma de mestecat si sarlota.

Apoi, intocmai ca parvenitii de dupa primul razboi mondial, de ce sa nu te imbogatesti tu mai repede, muncind mai putin, dar intuind posibilitatile de inavutire prin tranzactii imobiliare...pt ca toti vor o casa, nu? iar statul pare sa incurajeze piata asta...asa incat preturile se umfla si iar se umfla, dar pe o baza salariala subreda si de foarte multe ori mai mica decat pretul "cocioabei"...cat putea sa mai creasca, domnilor, valoarea a patru pereti? pana la stele? ca pana si ele se cutremurau de anormalitatea in care ajunseseram cu totii.

Iata ca vine criza cu valiza si pune punct. Incepe o noua era. Peste tot.
Una care trebuie sa instituie normalitatea... adica vei incepe sa pui bani deoparte, sa iti disciplinezi consumul, sa cantaresti valoarea gologanului, fara sa mai arunci cu el in dreapta si-n stanga, ca si cum l-ai face la xerox, sa-ti organizezi matur si echilibrat viata, financiar vorbind, sa-ti poti cumpara o casa, economisind(asa cum stiu sa faca germanii de atata amar de vreme) pentru ca la cat de goala e visteria tarii acum, nu se stie de unde va avea guvernul in viitorul apropiat bani de toate cele..probabil ca va invata domn' boc sa se dea de 3 ori peste cap si sa se transforme in munti de aur, ca altfel, chiar va trebui sa strangem bine de tot cureaua, si asta nu ca sa instituim o normalitate economica, ci ca sa supravietuim unui orizont incert, cu haina rupta-n coate.

sursa foto : www.capital.ro/zoom/128581/0-42877-shuttersto...

interesul poarta fesul si se cheama FMI

...zice o vorba populara, ca si cum intelepciunea inaintasilor poarta in ea si raspunsul pt vremurile moderne.

"Romania, cel mai mare datornic al FMI" titreaza online 9AmNews...exagerare sau pur adevar, ideea e ca oricum suntem intrati aproape de tot intr-o mocirla din care se pare ca doar mana intinsa a FMI-ului aduce salvarea.

Intrebarea stupida ori destul de relevanta pt a intelege cum stam azi cu sclavia moderna este: Oare avea vreun interes FMI-ul ca toata aceasta criza mimata ori aievea sa prinda contur si apoi sa se inradacineze in anumite state?

Apoi imi vine in minte o a doua intrebare retorica si ea prin sensu-i ironic: Oare infundarea economica a Greciei urma sa umple buzunarul vreunei mari puteri mondiale?
Insulitele elene, inca virgine,  le fac cu ochiul unor investitori care par sa fi aruncat pastila ca vanzarea lor ar fi un fel de deus ex machina, o solutie salvatoare aparuta din senin sau poate riguros tainuita si lansata apoi la momentul oportun.

E clar ca toate fraiele economiei mondiale sunt cu gratie manuite de mari oameni, cu mari interese care se pitesc in spatele unei organizatii cu greutate, care asemeni camatarului dau, dar si iau cu dobanda inzecita, de la statele incapabile sa supravietuiasca unui cataclism economic.

Din pacate, si noi populam o tara naiva, imatura si cariata parsiv din interior spre exterior. Si va trebui sa platim FMI-ului toata datoria pana la ultimul banut, atat noi, cat si generatiile ce vor urma. 

...si un alt proverb spune...ca prostia se plateste!

natasha st pier

...donc, la meilleure chanson? laquelle? j'aime beaucoup toutes les deux.