marți, 24 noiembrie 2009

elogiul cafelei

Sunt indragostita. Iremediabil. De o "ea". Cuminte, aburinda, inefabil de sexi dimineata, mereu proaspata, imbietoare.
Mi se strecoara pe usa dormitorului invaluita de primii zori. E asteptata cu nerabdare si nesat. Si stie asta.
E rasfatata si jinduita...si cu toate astea, desi ar putea sa faca nazuri, nu le face...e punctuala, pasionala, mereu la fel si totusi de fiecare data alta.
Isi stie foarte bine calitatile si nu ezita nicio clipa sa se arate.
Daca n-ar fi neagra, ai zice ca-i perfecta. Dar e neagra si e buna rau...si creeaza dependenta, te subjuga chiar si incetul cu incetul ajungi sa-ti fie greu in diminetile in care se piteste.
Te incita. Te provoaca la joc. Trebuie sa o gasesti cu orice pret, sa te umpli cu ea, sa simti cum iti patrunde prin toti porii si-ti invadeaza centrii nervosi atat de puternic incat simti ca te doare.
Te doare ca si cand ai iubi-o. Ca si cand te-ar trada. Ca si cand ar fi inceputul si sfarsitul a toate.
Si tu o lasi sa fie ce vrea ea. Iti e mult prea draga. Si mult prea putina.
Ai nevoie de mult, mult de la ea. De tot ce-ti poate oferi. In fiecare dimineata. Vara sau iarna. Toamna sau primavara.
E tot ce inseamna un inceput de zi minunat. E cafeaua din ceasca ta de arcopal. E iubirea diminetilor tale. Dintotdeauna.

2 comentarii:

Cristinne spunea...

am trait azi o experienta limita: nu mai aveam cafea si nici cash...prin urmare am avut o dimineata nasoala...m-a salvat porcu-pusculita...si cu coada intre picioare, cu pumnu plin de marunt, am coborat la chioscu de jos si mi-am luat cafea. so, intelegeti cat sunt de amorezata :D

copaitza spunea...

deobicei eu sunt delivery boy :D